În textul dat, speranța este cea care răzbate dincolo de greutățile unei vieți de pizoneriat.
Speranța este cea care știe că, dincolo de zidul "surd ca o moarte", viața este pretutindeni. Se găsește în tot ce freamătă chiar in vreme de război: arborii si florile cresc chiar în tranșee și pe blindaje, spicele îngreunează pământul vegheat de un soare care se odihnește.
Chiar dacă e doar în mintea poetului, fereastra parcă îl absoarbe afară, aproape că simte aerul, mirosul și aude glasul pământului. Doar că lanțul îl ține legat de podea....
