La miezul nopții.
Cel mai adesea imi place sa stau noaptea pana tarziu, noaptea am cele mai grozave idei si cele mai profunde gânduri datorate probabil liniştii.
Desi stiu ca nu e bine sa steau treaz pentru ca dimineaţă ma duc la scoala, imi petrec ore in sir scriind in jurnalul meu tot ce ma apăsa, probabil aceasta este pasiunea mea iar noaptea imi ofera oportunitatea de a scrie in pace fara sa fiu întrerupt. De obicei scriu despre tot ce ma apăsa si despre tot ce s-a întâmplat in ziua respectiva reflectând la deciziile pe care le-am luat sau la realizările pe care le-am avut dar astazi am ales sa scriu pe niste foi albe o intamplare imaginară, o poveste. Ma tot gandesc ca poate cand voi crește voi fi scriitor, chiar mi-as dori asta. Pana acum nu am lasat pe nimeni sa imi citeasca însemnările din miez de noapte dar maine o sa incerc sa i le arăt prietenului meu cel mai bun, Andrei. Cred ca o sa il surpinda aceasta pasiune a mea dar sper ca ma va incuraja.
Asa că, acum o sa ma culc deoarece am terminat de scris acea povestioare, de-abia astept sa vad ce va spune Andrei maine cand ii voi arăta scrierile mele.
