ecunosc că, cu atâtea lucruri care se întâmplă în jurul meu – mai un protest, mai încă un protest, mai o distanţă pe care în loc de 10 minute o faci în 40 şi ajungi acasă amorţit şi rebegit – nu mai am răbdare Vreau să mă instalez în fotoliu şi să plonjez într-o poveste, în nici un caz previzibilă, dar care nu mă ocoleşte şi nici nu mă adânceşte foarte mult în straturi şi idei, pe care, repet, în perioada asta, mintea mea refuză să le rumege în profunzime. Ce ţi-e şi cu hibernarea asta, iată că şi unii bookaholici o păţesc! Vouă nu vi se întâmplă?Bine, trebuie să vă povestesc şi cum s-a instalat starea: tocmai am terminat de citit Capcanele istoriei, de Lucian Boia, care mi-a plăcut teribil, însă cu toată cursivitatea ei de poveste, a fost o carte de rumegat, plină ochi de detalii. Am sărit entuziastă la Saşa Sokolov, Şcoală pentru proşti, nu ştiu de ce reţinusem eu că ar fi o satiră. Nu e, e o carte foarte frumoasă şi grea scrisă de un postmodernist rus sensibil şi profund. Mă aşteaptă Zâtul, de Tolstaia, despre care ştiu că e apăsătoare, tot frumoasă şi grea. Acestea fiind datele problemei, am început să mă gândesc la cărţi uşoare, dar serioase, care ar merge după sesiune, viscol, dileme, proteste etc.Să citim Barnes. Despre Sense of an ending, cei care şi-au luat-o deja şi au citit-o în engleză mi-au spus că greu s-au desprins de ea. Că o poţi citi într-o seară: e concentrată, dar curge, te ţine. Pentru cei care nu şi-au cumpărat-o, orice de Barnes vă va ţine în priză… fără efort. Anglia, Anglia de pildă, o satiră asupra societăţii capitalist cosumatoare şi mare amatoare de spectacol, pică la fix în vremurile astea.
