A. „Singura cale de a întemeia o putere comună care să fie în stare să-i apere pe oameni de invazia străinilor şi de răul pe care şi-l pot face unii altora… este de a încredinţa toată puterea şi forţa unui singur om, sau unei adunări de oameni, care şi-ar putea reduce toate voinţele, prin majoritatea voturilor, la una singură… căci prin această autoritate atribuită lui (suveranului) de către fiecare particular în stat, el are posibilitatea de a întrebuinţa o putere atât de mare, încât prin teroare, este în stare să îndrepte voinţele tuturor spre pace înlăuntrul statului şi spre ajutor reciproc împotriva duşmanului din afară (Thomas Hobbes, „Leviathan”)

B. „Cât despre autoritatea aceluia care guvernează, vă voi spune că acest regat atât de mare(Franţa), atât de populat, atât de bogat, depinde numai de voinţa supremă a regelui… Regatul nu se împarte, ci aparţine unuia singur… Regele este împărţitorul unui număr nesfârşit de slujbe, demnităţi, sarcini, daruri şi alte stimulente şi onoruri. El are asupra regatului său o autoritate deplină. Totul depinde de el: pacea şi războiul, impozitele şi tributurile, favorurile, beneficiile, sarcinile, guvernul şi administraţia întregului regat. Pe scurt regele este stăpân absolut: nici un consiliu, nici un magistrat nu poate să-i limiteze puterea. (Raport al lui Michele Soriano, ambasadorul Veneţiei la Paris, 1561

Prezentați, în aproximativ 5 rânduri, relația dintre monarh și supuși în cadrul monarhiei absolute, folosind ca argumente o infomație din sursa A și o informație din sursa B.