Răspuns :
Răspuns:
Este o călătorie o experiență de cunoaștere? Uneori credem că călătoriile sunt situații de plăcere și disperare și nu luăm în considerare faptul că este locul unde ne trecem limita geografică, unde interacționăm cu oameni noi, cu culturi noi și ne confruntăm cu diversitatea lumii.
În excursii interacționăm cu alte locuri, provocăm căi diferite, propuneri diferite, ne dăm seama că viața din alte locuri nu are rutina noastră zilnică și asta ne face să ne adaptăm mai bine la acceptarea celuilalt.
Mai mult, comparăm situația populației din țara noastră cu alte țări, generând perspective diferite de viață în mintea noastră, diferite stiluri de viață apar atunci când cineva este confruntat sau provocat să o facă într-o călătorie sau o călătorie.
Mulți oameni își modifică limba și chiar au învățat limbi noi prin versuri, uneori interacționează social cu cineva total diferit de el, atât de diferit încât chiar și un alt jargon a vorbit, de aceea călătoresc minți deschise, sfidează granițele, generează acceptare și global universalitate.
Este o călătorie o experiență de cunoaștere? Uneori credem că călătoriile sunt situații de plăcere și disperare și nu luăm în considerare faptul că este locul unde ne trecem limita geografică, unde interacționăm cu oameni noi, cu culturi noi și ne confruntăm cu diversitatea lumii. În excursii interacționăm cu alte locuri, provocăm căi diferite, propuneri diferite, ne dăm seama că viața din alte locuri nu are rutina noastră zilnică și asta ne face să ne adaptăm mai bine la acceptarea celuilalt. Mai mult, comparăm situația populației din țara noastră cu alte țări, generând perspective diferite de viață în mintea noastră, diferite stiluri de viață apar atunci când cineva este confruntat sau provocat să o facă într-o călătorie sau o călătorie. Mulți oameni își modifică limba și chiar au învățat limbi noi prin versuri, uneori interacționează social cu cineva total diferit de el, atât de diferit încât chiar și un alt jargon a vorbit, de aceea călătoresc minți deschise, sfidează granițele, generează acceptare și global universalitate.
Explicaţie: Mircea Eliade este considerat unul dintre fondatorii studiului istoriei moderne a religiilor. Un savant care a studiat miturile, Eliade a elaborat o viziune comparativă a religiilor, găsind relații de proximitate între diferite culturi și momente istorice. În centrul experienței religioase, Eliade a plasat sacrul ca experiență primară a Homo religiosus. Pregătirea sa ca istoric și filosof l-a determinat să se adâncească în mituri, vise și viziuni, scriind despre misticism și extaz. În India, a studiat yoga și a citit direct în sanscrită texte clasice ale hinduismului care nu fuseseră traduse în limbile occidentale. Scriitor prolific, capacitatea sa de sinteză este remarcabilă. Din scrierile sale, el subliniază de obicei conceptul de hierofanie, cu care Eliade definește manifestarea transcendentului într-un obiect sau fenomen al cosmosului nostru obișnuit. Spre sfârșitul secolului al XX-lea, textele lui Eliade alimentează intens viziunea epistemologică a noilor mișcări religioase, chirurgicale, cu contracultura anilor 1960. În anii 1980 a fost aspru criticat pentru legăturile sale cu Garda de Fier, antisemitismul său tineresc (poate fi afectat în romanele sale inițiale și în jurnalele sale) și pozițiile sale de extremă dreapta, tipice României din 1920-1939. Eliade nu a regretat niciodată public acest anti-iudaism, lucru pe care l-au făcut Emile Cioran sau Eugene Ionesco. Cu toate acestea, la Chicago a avut mulți studenți universitari de origine evreiască, care au apărat aceste acuzații. Eliade știa ebraica, a colaborat cu specialistul în cabală Gershom Scholem și l-a avut pe Mihail Sebastian, evreu, printre cei mai buni prieteni ai ei.