Răspuns:
Și astfel nu am prins nici antilopa. Mă gândesc ce să fac eu mai departe, căci eram sleit de puteri. Și în momentul acela au început și halucinațiile, și foamea era nemaipomenită, și nu știam ce să fac. Până la urmă am leșinat, căzând jos. Când m-am trezit în ochi mi-au apărut jiște oameni negri, negri la piele. Eu m-am speriat și am luat-o la fugă, vai, vai, vai! Dar ei alergau din urma mea, eu văzând că au pus ciaunul să fiarbă m-am gândit că voi fi eu mâncarea lor, de aceea fugeam fără să mă opresc. Dar nici prin gând nu-mi trecu că ei doar voiau să-mi dea puțină mâncare. Deci... Într-un final, nu am mai putut să fug și ei m-au prins, și m-au dus înapoi, acolo unde m-am și trezit. Ajungând acolo, îi auzeam vorbind o limbă ciudată, nouă pentru mine. Și nu înțelegeam despre ce vorbesc, dar gândul meu de a mă mânca încă îmi rămase in cap. Și atunci nu mai știam ce să fac și totuși am rămas acolo si nu am fugit. Atunci ei au luat o farfurie au turnat acolo zeamă și mi-au dat mie să mănânc. Nu îți închipui cât de fericit eram că am rămas viu. Așa că de atunci am devenit prieten cu africanii.
Explicație:
Sper că te-am ajutat! Mai mult nu știu! Baftă!
