Copiii, ca şi oamenii mari, sunt mai simțitori la vorbe de-
cât la fapte, plăcându-le mai mult decât faptele făcute
faptele povestite. Şi, dacă povestea miroase a minciună
şi minciuna este ticluită bine, povestea şi atunci le place
mult; de unde un scriitor scoate în vățul că închipuirea e
mai adevărată decât adevărul și că viața trebuie răscolită,
POVESTE CU OI
Nici o jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe.
ca să fie scrisă pe planul cititorului mare și al ascultăto
rului mic.
Cu o poveste izbutim și noi să astâmpărăm rânduiala
copiilor răzvrătiți. La strigătul: „Stați că vă spun poves-
tea cu racii", - toate uneltele de joacă sunt părăsite. Nici
o păpuşă nu-i place fetiței, ca un rac spus și spilcuit cu
suliman din gând, și nici o mașină nu mai duce gândul
băiatului, ca o visare.
Fata se urcă pe masă și se culcă pe ea, ascultând de
aproape desfăşurarea lucrului scornit pe loc și care, cu o
clipă mai devreme, nici nu se pomenea. Baruțu e vesel.
Mifura fixează în spaţiu mişcarea icoanelor atârnate de
cuvinte, nu le aprobă, nu le dezaprobă, le judecă și le
strecoară în priceperi, și câteodată face o legătură fru-
moasă între două momente depărtate sau între două cio-
buri de idee. Ochii ei sunt absorbiţi în lumea stelelor, cu
care incep sa semene, scânteietori și nemişcaţi.
Barufu se bucură de înfăţişarea de pe dinafară și de
imbucarea pe fefe a bucăților din care se înjghebează po-
vestirea. El nu munceste; măsoară și încadrează si-
place luciul vorbelor, ca un lac proaspăt, intins cu pen-​