ce te legeni, codrule,
fara ploaie,fara vint
cu crengele la pamant
de ce sa nu ma plec,
daca pasarele trec,
peste virf de ramurele
trec in stoluri rindurele
ducind gindurile mele
si norocul meu cu ele
si se duc pe rind, pe rind
zare lumii-ntunecind
si se duc ca clipele
scuturind aripele
si ma lasa pustiit
vestejit si amortit
si cu doru-mi singurel
de ma-ngin numai cu el.