Era o zi de toamna. Era soare dar deoadata soarele dipare si in locul sau lacrimile cerului se prelingeau incet dar sigur pe pamantul insetat.
La cererea lui dupa putin timp acelei ploi linistite iau luat locul suvoaiele deoprite si Dumnezeu strafulgera cerul de suparare ca pamantul este asa nezatios,iar tolbele ceresti bateau tot de suparare .
Dupa putin timp ploii care parea nesparsita ii luase lacul soarele mandru ca a castigat lupta cu norii,iar pamantul era fericit si racoroit.
P.Ss sper sa te ajute :)
