Simetria incipit-final se realizează prin vorbele bătrânei, mama Anei. Nuvela începe și se termină cu vorbele sale:"Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit." și "Simțeam eu că n-are să iasă bine. Așa le-a fost data... au lăsat ferestrele deschise". Cuvintele soacrei lui Ghiță reprezintă, de fapt ideile naratorului care se ascunde în spatele acestui personaj.
