CAMASILE
A fost război.

Ecoul lui

Şi-acum mai este viu.

Cămăşi mai vechi, mai noi –

Amară amintire de la fiu.

De-atâtea ori fiind

Pe la izvor spălate,

S-a ros de-acum uzorul

Şi, alb, bumbacul

S-a rărit în spate

Şi nu le-a îmbrăcat de mult

Feciorul.

Cămăşi mai vechi, mai noi –

A fost război.

Ci maica lui

De ani prea lungi de-a rândul

Tot vine la izvoare:

Ea şi gândul.

Şi iar luând cămăşile în poală,

De cum ajunge sâmbăta,

Le spală.

Căci mâine

Fac băieţii horă-n sat,

Şi fete multe-s:

Câte-n flori albine.

Şi-atunci băiatul ei, cel drag băiat,

Cu ce se-mbracă, bunul,

Dacă vine?

AJUTATI VA ROG

Răspundeți la întrebări. a) Ce sentimente v-a trezit lectura acestei poezii? b) De unde așteaptă mama să-i vină feciorul?