Răspuns :
Răspuns:
Lumea-i trecătoare, oamenii trec și mor, ca miile de unde , ce sufletul le pătrunde, călătorind fără oprire, marea infinită.
Doar poetul, ca păsărele zburătoare, deasupra valurilor
,trece rar peste timp, în adâncul gândurilor, în luncile sfinte,
Unde păsările ca el, se-ntrec cântând.
Explicație:
Treierând= Călătorind s-au sepărând
Necontenit= Care se întâmplă,are loc fără întrerupere
Infinit= Fără sfârșit
Nemărginire= Infinit
Lunci= Pădure formată din sălcii,răchită etc.) pe malurile unei ape curgătoare.
Poezia începe cu o cugetare tristă:
"Lumea toată-i trecătoare".
La finalul poeziei, cititorul descoperă o concluzie clară:
"Numai poetul...
Trece peste nemărginirea timpului".
Poetul se conturează limpede prin situarea sa spirituală
"În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări".
Ca entitate biologică, poetul este trecător, precum lumea din jurul său.
Dar, poezia rămâne deasupra valurilor vremii, sigur rămâne,
ancorată în sferele de sus ale tăriilor inefabile, acolo unde poetul
își murmură versul, alături de cântecul diafan al îngerilor.