Răspuns:
11 iunie 2020
Draga jurnal,
Trebuie as recunosc ca aflarea vestii ca nu imi voi mai vedea colegul de banca Mihai (sau alt nume) mi-a lasat un gol in stomac. Desi am aflat vestea in urma cu doua ore, mintea mea nu doreste sa accepte acest lucru, stomacul imi este tot ghem, iar gandurile navadesc asupra mea asemenea unei furtuni ce nu se mai opreste. Imi impun sa raman puternic/a, sa nu ma las doborat/a de aceasta veste trista, insa emotiile pun stapanire pe mine si nu mai stiu cum sa le fac fata. Imi propun ca maine, ultima zi in care imi voi mai vedea colegul, sa zambesc, sa ii fiu aproape si sa ii fac ultima zi de scoala in aceasta clasa o zi minunata. Imi doresc sa nu ii arat cat de afectat/a sunt de aceasta decizie a parintilor sai si sa ii urez o mutare usoara si bafta la noua sa scoala. Asa voi face, voi fi acolo pentru el, mai ales acum cand are cea mai mare nevoie de mine. Promit in acest jurnal ca ziua de maine va fi una cu totul speciala, atat pentru el cat si pentru mine.
Scuzati eventualele greseli
