Rebecca - Daphne du Maurier
.
Când mă gândesc la "Rebecca" simt o emoție asemănătoare unei raze de lumină filtrate de frunzele de toamnă care sunt în așteptarea căderii. O ceață ușoară străbate pădurea, din depărtare aud oceanul strigându-mă, iar parul meu flutura odată cu vântul care aduce briza și mă lasă să gust oceanul.
.
"Rebecca" constituie în sine o poveste minunată, dar ceea ce mi se pare cel mai fermecător la acest roman este atmosfera pe care Daphne du Maurier a reușit să o creeze. O atmosferă atât de potrivită pentru poveste, o atmosferă care rămâne alături de cititor chiar și după ce aceasta s-a detașat de personaje și a uitat acțiunea, o atmosferă întradevăr inedită și foarte atent construită.
.
Când am început romanul nu știam despre ce este vorba și cred că este cel mai bine să nu știi la ce să te aștepți de la un roman ca acesta tocmai ca să îl poți trăi la maxim.
un_calator_in_lumea_cartilor
