Răspuns:
Ea primește adesea prietenii copiilor ei, printre ei tinerii în derivă și relațiile de prietenie dintre părinți și copii. Mere renunță la prejudecățile conservatoare ale educației parentale și caută naratorul descrie în romanul ei primirea în casa ei a unui atent, mereu atent la copiii ei, gata să-i înțeleagă pe Bertrand și Sophie. Bertrand începe să vorbească despre familia lui. Ceea ce nu făcuse niciodată o dată în luni și luni, că îl cunoaștem. Părinții l-au avut foarte tânăr [...]. Spune că mama lui este drăguță și tatăl lui este bine din punct de vedere fizic. Spune că tatăl său este cu adevărat un burghez respectabil, prăjit, foarte călărit de proprietăți. Nu prea îl deranjează, dar vor să vină acasă la șapte și jumătate în fiecare seară, să se spele în fiecare dimineață, să devină inginer sau arhitect. Întotdeauna îl văzusem pe Bertrand ca pe un bărbat și, prin povestea lui, îl văd ca pe un băiețel, un copil. "Comporta-te frumos. Nu pune coatele pe masă. Nu-ți băga degetele în nas.” Cum pot oamenii care sunt încă tineri în sângele lor să se poarte astfel cu propriul fiu? Ce se ascunde dedesubt? Îi deranjează adolescența, aproape maturitatea fiului lor? Povestea lui Bertrand este paralelă cu cea a Sophiei. Copii care sunt adulți prea devreme, părinți bătrâni prea târziu. Sunt zile în care nu știu ce să cred. Ar trebui să ne gândim serios la educarea părinților? sunt normal? Sunt relațiile mele cu copiii mei într-adevăr bune? Nu mai știu. Cu toate acestea, nu mă simt copleșită de evenimente. Am doar un puternic sentiment de neputință. [...] Este adevărat că adolescenții se simt groaznic comunicând cu adulții. Când un prieten de-al meu vine acasă, nu se întâmplă nimic. Nu deschid gura, isi pun muzica pe foc si se intind pe jos ca niste flanuri prost gatite. De fiecare dată este aceeași reflecție: „Cum reușești să le înduri, să te lași invadat până în acest punct?” Ei te exploatează.” Știu că petrec seri incitante discutând cu ei și că prefer aceste momente decât orice. Dar ei sunt suspicioși față de bătrâni și atunci nu se joacă cu păuni și nu vor să convingă pe nimeni. Bâjbâie peste tot și nu le place să fie văzuți făcând asta. De multe ori le reproșez atmosfera capelei pe care o creează, aceste secte în care nu se poate intra fără inițiere.
(Așa a tadus google-ul)
