in poezie este vorba despre codrul care
participă la supararea si tristetea poetului
parâsit de iubită.
Încă o dată, poezia dovedeste cã pentru
Eminescu, natura este o prietena
sinceră.Aceasta este in preajma poetului ca o prezentă intelegătoare si mângâietoare.
Asadar, în „Freamăt de codru", Eminescu
dă glas sentimentelor determinate de iubirea lui râmasà in trecut si de participarea naturii la amintirea dureroasa a chipului drag al iubitei.
