Sfanta Duminica este un personaj fabulos prin aparitiile ei ciudate, o data ca cersetoare, apoi locuind pe o insula misterioasa, in ipostaza Sfintei Duminici. Ea este menita a face sa invinga binele, ajutand pe cei care merita, care au calitatile necesare sa razbata in viata.
Sfanta Duminica beneficiaza si de un portret fizic, conturat succint si sugestiv prin descrierea directa a naratorului -"o baba garbova de batranete" - si prin autocaracterizare: "Nu cauta ca ma vezi garbova si stremturoasa [...]. Dar uite ce vorbeste garbova si neputincioasa!".
Trasaturile morale si fantastice ale Sfintei Duminici reies mai ales prin caracterizare indirecta, din faptele si vorbele sale, precum si din relatiile cu celelalte personaje.
Batrana are puteri supranaturale, demonstrate inca de la inceputul basmului, disparand in vazduh ca o fiinta imateriaia: "si pe cand vorbea baba aceste, o vede invaluita intr-un hobot (val - n.n.) alb, ridicandu-se in vazduh, apoi inaltandu-se tot mai sus, si dupa aceea n-o mai zari defel".
In plan uman, Sfanta Duminica intruchipeaza femeia inteleapta a satului, la sfaturile careia apeleaza taranii atunci cand se afla la ananghie. La inceput, Harap-Alb este neincrezator, "ia lasa-ma-ncolo, matusa, nu ma supara", desi ea ii da un sfat, devenit adevar universal-valabil, "nu te iuti asa de tare, ca nu stii de unde-ti poate veni ajutor". Sub infatisarea unei babe garbovite, "care umbla dupa milostenie", vocea auctoriala sugereaza, indirect, umilinta inteleptului care vazuse destule in viata lui si sub care se ascunde harul prorocirii: "Putin mai este si ai sa ajungi imparat, care n-a mai stat altul pe fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de puternic". Batrana ii dezvaluie lui Harap-Alb destinul si secretul reusitei, prin reconsiderarea si valorificarea traditiilor stramosesti, pe care tinerii le ignora.
