Capricorn ii primi pe Meggie şi pe Fenoglio in bisericà, cu el erau cam o duzină de oameni. Stâtea in noul filt de piele, negru ca funinginea, pe care i-l instálaseră sub supravegherea Mortolei. De astă dată, pentru variație, costumul lui nu mai era roşu, ci galben stins ca lumina dimineti care se prelingra pe fereastră. Pusese să fie aduşi devreme. Afarà atárna încă ceata peste dealuri, lar soarele inota in el ca o minge într-o apa murdara.
Pe toate literele alfabetului! sopti Fenoglio, coborând cu Meggie culoarul din mijloc al bisericu, cu Basta in coasta lui. Aratà exact aşa cum mi I-am inchipuit. Decolorat ca un pahar cu lapte - da cred că aşa m-am exprimat. Incepu sa meargă mai repede, ca şi cum ar fi fost nerabdator să-şi vadă creatura de aproape. Meggie
abía putea să țină pasul cu el. iar Basta il trase inapoi inainte de a fi ajuns la scară - Ei, ce inseamna asta? şuierà el. Nu aşa repede şi înclina-te, rogu-te, ai priceput? Fenoglio i aruncă o privire dispretuitoare și rămase drept ca lumânarea. Basta ridică mana, dar Capricorn dádu aproape imperceptibil din cap și Basta làsă mana in jos ca un copil certat. [...] - Nu-mi place când sopteşte in prezenţa mea, lamuri Capricorn, in vreme ce Fenoglio tot mai
incerca să-şi recapete suflul. Dupa cum am spus, Basta mi-a povestit o istorie ciudată- că dumneata at
fi afirmat ca ești omul care a scris o anume carte... Cum se chema? - Inima de cerneala. - Fenoglio işi freca spatele dureros - Se cheamă Inima de cernealà, deoarece vorbeşte despre cineva a cărui inima este neagră de rautate. Titlul continuă să-mi placă. compliment? In definitiv, e
Capricorn ridică din sprâncene şi zămbi.
- Oh, cum så inteleg? Poate ca un povestea mea cea despre care vorbeşti
-Nu, nu este. E povestea mea. Tu doar apari in ea. [...] - Hai, vorbeşte, chiar dacă n-ai nimic de spus! Nu eşti primul care încearcă in biserica asta să-şi scape pielea cu câteva minciuni, dar dacă ai să continui să flecărești, o să-i poruncesc lui Basta sà-ți atarne de gát odrăguţă de viperă mică. Pentru ocazii ca asta, am în casă intotdeauna câteva exemplare.
Inimă de
Pe Fenoglio nu-l impresionà in mod special nici această amenințare. -Bine! zise el, aruncând o privire in jur, ca și cum regretă că nu avea un public mai larg. Cu ce să incep? Mai întài cu câteva lucruri de bază: un povestitor nu scrie niciodată tot ce știe despre personajele sale. Cititorii nu trebuie să afle tot. E mai bine ca unele lucruri să rămână o taina pe care povestitorul s-o impartă cu creaturile sale. ("inima de cerneala" de Cornelia Funke fragment)
