fum pe coşul Hagiului nu s-a pomenit. Ridice viscolut nămeții până la ştreşini. Apele să îngheto tun. Treaba lor gue Sve sa stie de crapă pietrele la gerul Bobotezei, nici dacă în iulie turbează cânil de căldură, larna tremura, tota a lui, de câte ori nepoată-sa - traind aciolată pe lângă dânsul - îi pomenea, la Crăciun, să taie şi ei un pors creştinul bătrânul răspundea: en face rău, nepoata, s-auz guitànd... Imi face rău... C-aşa sunt eu... milos... -cumoral, nene, tăiat gata. Un porc. care multă. Se strică... Două guri suntem... Nene să înroşim și noi ouă. - Ce prostie! Ouă roşii?- Nu e mai bine să le mănânci proaspete?... Ouă roşii, ouă stătute... Dacă aşa il aducea din cuvânt Leana, înghiţind în sec, cu gândul la şorici, bătrânul răspundea liniştit- venasu Pastele Se roşim puțintele -Da o ciosvärtă de miel De roşim puțintele, ardem focul degeaba, cumpărăm d-a surda băcanu... Cheltuială zadarnică... Vremuri grele! - Miel? Ce fel miel?. Cum miel?.. Miroase a oaie... Paştele prea e în vară.... Ce pustia de vară, nene Tudose, nu vezi că plouă și fulguiește ?!. El fulguieşte, fulguieşte... tu nu vezi că nu ţine? Unde ține? Cum cade, se topeşte... Eu mor de căldură... Uf... uf.. - Şi eu mor de frig. _Mori de frig.- crăpil. Așa te-am pomeni.. lacomă... nemulțumitoare! Leana tace și înghite în sec. E săracă. N-are pe nimeni. Tace, că bătrânul, de se mânie, strigă, trântește ușile, apoi se aruncă în pat și se vaietă până la miezul nopţii, uitând să-i dea și de pâine. De mic copil Hagiul fusese copil cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii . Nu-și tărtănea rochița. Pe ce punea mâna punea bine.

vreau rezumat!
dau coroana ​