Extrage, din text, o personificare și o comparație.
„Aurora* se transformase într-un semn al groazei în dimineața aceea. Cerul se umplu de mânie și

trimise asupra pământului o vijelie înspăimântătoare. (...) Copacul fusese retezat de lampa aprinsă a

unui trăsnet și prefăcut în cărbune. Un trunchi jalnic, carbonizat, atât mai rămăsese din copacul care-i

salvase și-i îmbogățise în ajun.

Ursu nu mai pierdu nicio clipă. Intră imediat în cort:

- Trebuie să plecăm de aici numaidecât! Am devenit singura țintă a trăsnetelor pe tot

povârnișul.

Ieșiră și ceilalți afară, pentru a vedea ravagiile furtunii.

- Norii n-au de gând să plece! se înfurie Dan.

- Numai nori de ploaie și de vijelie, spuse Lucia, învăluind cu privirile zarea. Și nici urmă de

geană de lumină, niciun sâmbure de albastru...

- O întindem? întrebă Dan cam speriat.

Când se întoarseră din călcâie nu mai văzură cortul. Ursu smulsese ancorele, încolăcise funiile,

împăturise pânza. Totul devenise un pachet care înconjura ca o potcoavă uriașa raniță* din spatele

vlăjganului*. ”​