IL. Trebuie sa stiţi dumneavoastra hanul acela al Ancuței nu era han, era cetate. Avea niste ziduri groase
de ici pina colo şi nişte porți ferecare cum n-am văzut de zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oploşi oameni,
vite si ciruţe şi nici habar n-aveau dinspre partea hoţilor....
La vremea de care vorbesc, era ins puce in ţară şi intre oameni bună-voire. Porțile stăteau deschise ca la
Domnie. Si prin ele, in zile line de toamnă, puteai vedea valea Moldovei cat bătea ochiul si paclele munţilor pe
paduri de brad pina la Ceahlău şi Halauca. Iar după ce se cufunda soarele inspre tărâmul celălalt şi toate ale
depărtării se stergeau şi lunecau in tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale uşilor si
ferestrelor zibrelite. Contenea care un răstimp viersul lăutarilor, si pomeau poveştile..
1. Precizează două functii importante ale hanului, asa cum rezulta din fragmentul dat.
31
e
23