Într-o zi, mama m-a dus de mână la școala de fete și m-a înscris în clasa întâi. În ascuns, am spus o rugăciune. Eram tulburată, speriată, ca în ajunul unei călătorii cu trenul. [...] Mi-era teamă. Sofia, sora mamei (parc-o văd: sfrijită, oacheșă, cu ochii totdeauna ca după plâns), mi-a cusut un șorț negru de satin lucios. Ea avea să mi-l coasă, la începutul fiecărui an, până la bacalaureat. Aveam cu mine, când m-am dus în prima zi la școală, tot ce mi se ceruse pe listă, chiar și partea a doua a abecedarului, și toc, și penițe, și cerneală, adică lucruri de care urma să am nevoie abia în trimestrul al treilea. Și tare mi-era frică să nu mi se pună o întrebare la care să nu știu să răspund. […..] Curtea era plină. [...] Dar iată că ochii uneia dintre profesoare se opresc asupra mea. Nu încăpea nicio îndoială, nu mai era nicio scăpare. O să-mi pună o intrebare din cărțile pe care le am în ghiozdan. Sau mă va mustra c-am venit la școală, deși n-am împlinit şapte ani. Intr-adevăr, mie mi-a vorbit profesoara: Să-i spui mamei tale să te pieptene cu două codițe strânse bine pe cap, că aici suntem la școală, nu la bal. (Cella Serghi, Pânza de păianjen)
textul dat apartine genului epic deoarece sunt prezente personaje(mama,sofia,profesoara) si este povestit de un narator personaj(,,eram speriata,tulburata,ca in ajunul unei calatorii cu trenul'').
