Răspuns :
Răspuns:
Omul aruncă sacii la o parte,o sare în picioare , işi freacă ochii cu dosul
mâinii stângi şi cu dreapta işi îndreaptă salele . Apoi porneşte spre boi.
Şi cum merg asa aud din urmă faşaitul cuţitului cum intră în pământ ca
într-un miez de paine ,iar uneori oglasul plugarului cum îi îndeamnă şi-i
îndreaptă părinteşte:
- Cea Duman o tată!
Ei il ascultă ca nişte copii şi mereu a dâra neagră a brazdei se
deapănă de la un capăt la altul al lanului ca pe un mosor. Se luminează înceto
inceto in pas cu boulenii parcă. E linişte .Un stol de grauri se lasă o pieziş
in apropiere .Razele soarelui işi scutură tremurând o praful de aur în aer.
Şi boii simt după cum e purtat plugul de coarne o că puterile stăpânului au
mai slăbito.
- Hăis ,Joian ,tată !
Iar la glasul lui răspunde oca din nişte dumbrăvi înflorite în adâncuri.
ciripitul gâdilitor al ciocârliei o
E cald Pământul parcă fumegă -Grumazul lui Duman prinde să
lucească de sudoare ajugul il frige şi din urmă glasul mai mâniat al stăpânului
il zoreşte .
- Hai Dumane ,hais!
Boii nu trag nici mai tare nici mai incet căci cunosc ei cuvântul
nerăbdător şi necăjit al stăpânului .Păşesc liniştiţi înțelepteşte uși în ochii
lor cuminți și negri parcă se răsfrânge şi mai tare fața neagră a pământului
scormonit de plug.