Citeşte textul. Școala lui Guguță Scoal Guguță l-a căutat pe taică-său, care nu-şi vedea două etaje... - - capul de treburi. Tată, fă-mi o şcoală în ogradă. O școală, a? Ei, dacă e s-o fac, păi să aibă măcar Întâi fă-mi o bancă, nu se lasă Guguță. O bancă, da, se luminează tata. După o săptămână, iată o aduce meșterul și o pune în livadă. Cum auzea clopoţelul şcolii, Guguță își lua pălăria de pe cap, se așeza în bancă și își făcea temele. Copiii vecinilor se zgâiau prin gard. Ce n-ar fi dat să stea și ei în banca asta?! Guguță le spuse că, dacă au straie noi și cărți, pot veni câte unul la școala lui. Vestea despre banca lui Guguță s-a dus din uliță în uliță. Într-o zi, când Guguță era în pauză, iată că și directorul şcolii deschide portița să vadă și el cum e în banca lui Guguță. Aa, poftiți! îi face loc băiatul. Dar mai întâi mâncaţi un măr din livada noastră.​