Răspuns:
Sorin, cartea şi calculatorul
În după-amiaza unei zile de toamnă, aproape lipit de tastele calculatorului, Sorin gonea cu viteză o maşină prin labirintul traseului. Ocolea cu multă uşurinţă toate obstacolele pe care le ştia deja pe de rost. Furat de joc, uitase, ca de obicei, de cărţile şi caietele adunate lîngă
calculator. Deodată se auzi o voce timidă:
– Sorine! Sorine!
Băiatul sări ca ars de la masă.
– Cine-i acolo? Cine eşti? strigă el înfricoşat.
– Sînt eu, Sorine, cartea „Prisaca”, pe care ai părăsit-o de cîteva săptămîni. Ştii cît a muncit asupra mea poetul Tudor Arghezi? M-a gîndit
zile şi nopţi în şir, mi-a ales cu grij ă cuvintele şi le-a potrivit cu multă
măiestrie. Sînt o parte frumoasă din sufl etul şi gîndurile poetului.
Dar fără tine, mă simt ca o vioară la care nu cîntă nimeni. De ce nu
mă citeşti? Pentru copii ca tine am fost scrisă! Ştii cîte taine ai afl a
despre lumea micilor vietăţi?
– Dar… nu am timp…, zise Sorin, însă îşi dădu imediat seama
că „Prisaca” ştie cu ce se ocupă el în timpul liber.
– Şi, apoi, ca să ajung la tine, au mai trudit atîţia oameni! Autorul m-a dus la editură. Acolo textele au fost culese cu litere de tipar la un calculator ca al tău. Pictorul m-a înfrumuseţat cu ilustraţii. Machetatorul mi-a aşezat cu grij ă, tot la calculator, textele şi desenele în pagină. La tipografi e mi-au cusut foile şi mi-au pus copertele. Apoi m-au tipărit în mii de exemplare. Toţi oamenii aceştia s-au gîndit că fac un lucru de mare
folos pentru tine!
Sorin plecă ochii uimit şi ruşinat. Deschise cartea încet, îi netezi fi lele şi începu să citească.
1) Sorin este captivat de jocul la calculator.
2) Cartea „Prisaca” îi vorbeşte băiatului despre bucuria pe care i-o poate aduce cititul
3) Copilul afl ă drumul pe care îl parcurge cartea de la autor pînă la cititor.
4) Ascultînd povestea cărţii,
Sorin reia lectura volumului „Prisaca”.
