„Veveriţele harnice adunaseră alune gustoase toată vara. Acum venise toamna friguroasă, cu vânt rece și ploi dese și mărunte. Din cauza ploilor, alunele se udaseră și veveritele le scoteau de prin scorburi ca să le usuce. Într-o zi, pe când duceau alunele într-un loc însorit, s-a apropiat de ele un arici, care lenevise toată ziua. Ariciul le întrebă: – Îmi dați și mie câteva alune ca să am și eu ce mânca la iarnă? - Ascultă ariciule! spuse una dintre veveriţe. Noi am muncit zi de zi toată vara. Am strâns cu grijă bob cu bob. Nu vrem să răbdăm de foame în timpul iernii. Tu ce ai făcut cât a fost vara de lungă? - M-am plimbat prin poiana cu flori și n-am avut timp să strâng nimic pentru iarnă, răspunse ariciul. Ei, dacă te-ai plimbat toată vara, poți să dormi toată iarna! Noi nu îţi dăm alune! au strigat veveriţele râzând. Lenea nu aduce nimic bun!” (după Lev. N. Tolstoi - „Ariciul și veveritele”) - 4. Cu ce poeziel fabulă se aseamănă textul citat? Argumentează prin specificul comportamental al personajelor.
​