De aicinainte fi mergea bine micutel Momo, in orice cat asa era på Acum aves intotdeauna cite ceva de mâncare, uneori mai mult, alteori mai putin dupa cum se intampla si dupa cat se puteau lipsi oamenn. Ares an acoperis dea- upra capolul, avea un pat si, cand era ne putea sa aprindā un foc Dar ceea ce era cel mai important, avea mult prieteni buni. S ar putea crede e Momo a avut un mare noroc că a dat de oameni atât de cumsecade -iar Momo insisi avea această părere. Foarte curând însă sa dovedit ca si oameni au avut tot atat de mare noroc. Arcau nevoie de Momo si se mirau cum de au scos-o la capăt mai inainte fåră ea. Cu cât trecea mai multă vreme de cand fetita era la ei, cu atat mai necesară le devenea, atât de necesară incât se te- meau ca nu cumva intr-o bună zi să plece iar in lume. Astfel se întâmpla ca Momo si alba foarte multi musatin. Aproape intotdeauna putea fi văzut câte cineva se- zând langs ea si vorbindu-l insufletit. Cel ce aveau nevoie de ea şi nu puteau veni, trimiteau dupa ea pentru a o aduce la ei, iar celor ce nu-si dăduseră încă seama c5 aveau nevoie de ea li se spunea de către ceilalti: Du-te la Momo! Cuvintele acestea se transformaseră treptat intr-o expresie uzuală la oame- nii din imprejurimi. Dupa cum se spune: „Toate cele bunel" sau ,Să vă fie de binel" sau „Cine stie!", tot astfel se spunea în toate împrejurările posibile: „Du-te la Momo De ce oare? Poate că Momo era nemaipomenit de deşteaptă, încât era în stare să de mintos? Găsea ea intotdeauna cuvintele potrivite dacă cineva avea nevoie de mângâiere formuleze cate o judecată dreaptă si inteleaptă? Nu, la toate acestea Momo se pricepea tot atât de putin ca oricare alt copil. Poate că Momo se pricepea la ceva ce le dădea oamenilor o bună dispoziție? Ştia de p dlas deosebit de frumos? Sau ştia să cânte din vreun instrument? Sau - având în vedere de cire stia chiar så danseze sau să prezinte exercitii acrobatice? Nu, nu era vorba despre asa ceva. Poate ca stia să facă farmece? Cunostea vreo formulă magică prin care dispăreau toat 7 Se pricepea să ghicească in palmă sau să prezică în vreun fel viitorul? Nu, nimic din toate acestea, Ceea ce stia să facă micuta Momo ca nimeni altul era: să asculte. (Michael Ende,
Identifica în fragment un reper temporal și unul spațial ​