Stropul de rouă
într-o dimineaţă de vară, Bogdan a intrat în grădină tocmai când răsă-
rea soarele. O mulțime de stropi de rouă străluceau pe iarbă, pe frunze și
pe flori. Grădina părea o fântână dintr-un basm.
Bogdan s-a apropiat cu grijă de un trandafir pe ale cărui petale picăturile
de rouă păreau pietre strălucitoare. Era uimit de limpezimea lor. Deodată,
privind într-un bob de rouă, a observat că în el se oglindeau cerul, soarele.
O! a exclamat băiatul, n-am văzut până acum ceva mai minunat!
N-am crezut că atâtea frumuseți se pot oglindi într-un strop de rouă.
- Și mai minunată este puterea picăturii de apă, vorbi încetişor un glas
necunoscut.
Bogdan s-a uitat în toate părțile să vadă cine-i vorbește, dar n-a văzut
pe nimeni. Atunci, a căutat cu privirea picătura de rouă, dar n-a mai vă-
zut-o. Au sorbit-o razele soarelui. În toată grădina nu mai era niciun strop
de rouă.
Un nouras alb plutea pe bolta senină. „Poate că spre el s-au dus stropii
de rouă”, şi-a zis băiatul.
Când a observat Bogdan stropul de rouă? reda in 4-5enuntiuri continutul povesti​