Aburii uşori ai nopții ca fantasme se ridică Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza diminetii mişcă solzii lui de aur Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se perde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos, Cum adoarme la bulboace', săpând malul nisipos. Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană? saltă-n aer după-o viespe sprintioară, Când sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată de un nour trecător. Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale, Lunca-n giuru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald Cată țintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.
