Şoarecele, cocosul şi motanut
adaptare după Lev Tolsoi
Un soricel se duse să se plimbe. Umblă el ce umblă prin ogradă şi se întoarse
la mama lui.
- Am văzut, mamă, două animale. Unul era mare şi fioros, iar celălalt era
foarte blând.
Mama îl întrebă:
la spune, fiul meu, cum arătau acele fiare pe care zici că le-ai văzut?
Şoricelul răspunse:
Cea fioroasă umbla de colo până colo prin ogradă, avea picioarele negre,
moţul roşu, ochii bulbucați, clonţul ca un cârlig. Când am trecut pe lângă ea,
a deschis clonţul, a ridicat un picior şi a prins a răcni atât de tare, că nu ştiam
unde să mă ascund.
- Acesta-i cocoşul, grăi bătrâna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi
de dânsul. Dar cealaltă fiară, cum arăta?
.Şoricelul răspunse aproape pe nerăsuflate:
- Cealaltă stătea tolănită pe-o parte şi se încălzea la soare. Avea gâtul alb
şi pufos, lăbuțele cenuşii, netede, îşi spăla cu limba blănița de pe piept şi dădea
uşurel din coadă când se uita la mine.
Atunci, mama îi spuse, cu înțelepciune, băiatului ei:
Prostuțule, prostuțule! Păi ăsta-i chiar motanul! De acela trebuie să fugi
numaidecât. Pisicile ne sunt mari duşmani!

Identifică în text o p propoziții exclamative Transcrie pe spațiul de mai jos propoziția găsită ​