Un ţăran avea patru fii. Odată, el se gândi să-i incerce pe fiii săi. Asa ca, intr-o di-
mineață, i-a chemat la el şi i-a dat fiecăruia cate o piersică frumoasa. Omul a plecat apoi la
câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi impartă ziua cum cred ei de cuvintā. Seara
insă, când s-a întors, i-a chemat pe toti patru și l-a întrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta ?
Ce să fac, tătucă, am mâncat-o și-ți mulțumesc. A fost tare bună, apoi m-am gândit
că ar fi tare bine să avem şi noi un astfel de pom, așa că, am luat samburele, l-am plantat
in spatele casei, am udat locul şi nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos și roditor.
- Bine ai facut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise
celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta ?
- Eu am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă și fragedă...
- Şi apoi ?
- Păi, am aruncat samburele și m-am dus la mama să-i mai cer cateva, că tare bune
Tali.
Fiule, zise atunci omul cu întristare in glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom c
acomia strică omenia”. Dar ţie ți-a plăcut piersica, a fost bună ? l-a intrebat țăranul şi p
I de-al treilea fiu al său.
- Nu ştiu.
Cum nu ştii, da' ce-ai făcut cu ea?​
Va rog 5 verbe, (număr și persona.)
5 substantive(fel,gen,număr)