Eseu
-În mod evident, virtutea este starea opusă patimii, la fel cum fapta bună este în antiteză cu păcatul.
-Când facem un bine, acest lucru are un caracter izolat, cumva accidental. Însă când alegem să facem binele în mod constant, putem spune că începem să ducem o viață virtuoasă.
-Deci, virtutea creștină este deprinderea de a înfăptui binele. Un obicei, o rutină, un stil de viață care are la bază respectarea voinței divine. Ea este modul prin care ne manifestăm dragostea față de Dumnezeu și față de ceilalți oameni.
-Spre deosebire de patimi, cărora le corespund anumite comportamente din cadrul unor sfere bine definite (lăcomie, desfrânare, mândrie etc.), în ceea ce privește discuția despre virtuți, lucrurile sunt mai abstract
-Drumul virtuţii este unul lung şi plin de provocări! Dar aşa apar diamantele: din timp îndelungat şi presiune imensă!
¤Virtuțile se clasifică în :
•virtuţi teologice (insuflate):
credința,
nădejdea,
dragostea;
•virtuţi morale (dobândite):
înțelepciunea,
dreptatea creștină,
cumpătarea,
curajul (bărbăția).
Sper să te ajute....
