AJUTOR !!!! AM DE RASPUNS LA NISTE INTREBARI PE BAZA UNUI TEXT.

ACESTEA SUNT INTREBARILE :
1. Indică sensul din text al secvenței : din când în când.
2. Menționează vârsta pe care o are E. Lovinescu în momentul întâlnirii sale cu Virgiliu Monda , utilizând informațiile din textul dat.
3. Precizeaza o trăsătură fizică prin care E.Lovinescu se impune în fața elevilor săi , justifinadu-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
4. Explica motivul pentru care Virgiliu Monda nu se simte confortabil la orele de limba latină.
5. Prezintă în 30 - 50 de cuvinte modul în care predă limba latină E.Lovinescu așa cum reiese din textul dat.
ACESTA ESTE TEXTUL :
În anul 1916 , clasa a V-a " modernă " a Liceului " Matei Basarab " din București se află la parter într-o aripă a clădirii ce dă spre curte. Pentru a ajunge în clasa, profesorii trebuiau să coboare cele trei trepte ale corpului principal și să străbată la diagonala această curte cenusie și tristă. Prin ferestrele clasei , la sfarsitul recreațiilor , elevii îi vedeau venind cu catalogul la subsuoară. Așa l-am văzut apărând și pe E. Lovinescu , titularul catedrei de limba latină. Era un bărbat corpolent , cu figura dreptunghiulară , cu părul alb în ciuda vârstei de 35 de ani. Metoda lui de predare era următoarea : deschidea la nimereală cartea cu textul latin și punea pe un elev să citească un fragment de capitol si sa încerce să-l traducă , ceea ce elevul nu izbutea , fireste decât cu ajutorul profesorului . Traducerea trebuia apoi învățată acasă de toată clasa , odată cu partea gramaticală respectivă. La prima lecție E.Lovinescu , după ce s-a așezat pe scaunul catedrei a-început să privească pe rând capetele elevilor. Deodată și-a îndreptat degetul în directia mea si a rostit :
- Dumneata !
Cu ani de zile mai târziu , ori de câte ori mi am amintit de acest moment , am simțit o adâncă tulburare. Acel " dumneata ! " pronunțat atunci cu gravitate de E.Lovinescu mi se pare si azi extraordinar. Într-o clasa sunt patruzeci de băieți și dintre toți aceștia unul singur va deveni scriitor. Fără a știi nimic despre însușirile acestor elevi , omul care avea să trăiască numai pentru literatură își opreste ochii pe băiatul ăsta născut cu destinul scrisului si-l alege din prima clipa ca elev favorit. Modul cum m-am descurcat atunci cu textul lui Cicero sau al lui Cornelius Nepos nu l-a nemulțumit prea mult pe profesor , am rămas deci și la lecțiile următoare acela care trebuia să traducă la prima vedere capitolul nou. Era o situație care mai mult mă-npovora decât mă măgulea. Îl văd și acum pe E.Lovinescu la catedra. Domina clasa cu masivitatea bustului sau cu venereabilitatea părului alb ; mâinile-i moi se odihneau pe catalogul deschis .Impresia pe care o da îmbrăcămintea lui nu era de neglijență, ci numai de indiferență vestimentară. Ora părea a-l apasă și a-l plictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixand un punct nevăzut și desigur foarte îndepărtat - >într-o lume imaginară . La intervale rare avea un tic al buzelor
[....] tic care cu intermitențe a persistat la el toată ziua. La sfârșitul uneia din lecții , Lovinescu ne-a spus că dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput sa scrie proză sau versuri nu trebuie să se sfiasca să-i arate manuscrisul. Peste câteva zile m-am dus după el , în cancelarie , cu câteva poezii. După două zile mi-a dat verdictul : un verdict sever, dar nu descurajator - însoțit dimpotrivă de îndemnul de a-mi continua străduințele literare și de ai arata tot ce aveam sa mai scriu. Nici el si nici eu nu ne putem închipui atunci cu cata fervență o să-i îndeplinesc voia.

În fragmentul "Ora părea a-l apăsa și a-l plictisi. Din când în când privirile lui treceau deasupra capetelor noastre fixand un punct nevăzut și desigur foarte îndepărtat - într-o lume imaginară.", din când în când înseamnă că profesorul era absent în timpul orei din cauza gândurilor și doar "din când în când" el își lua rolul de profesor, adică el își amintea de munca lui și atunci el privea uneori elevii preț de câteva secunde chiar de nu îi vedea, după care cădea iar în lumea lui imaginară și aceasta se întâmpla de mai multe ori.

2. Menționează vârsta pe care o are E. Lovinescu în momentul întâlnirii sale cu Virgiliu Monda, utilizând informațiile din textul dat.

E. Lovinescu avea 35 de ani în momentul întâlnirii sale cu Virgiliu Monda.

3. Precizează o trăsătură fizică prin care E. Lovinescu se impune în fața elevilor săi, justifinadu-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.

Din fragmentul următor precizez ca trăsătură fizică că el era un profesor corpolent și astfel E. Lovinescu reușea să se impună în fața elevilor: "Era un bărbat corpolent, cu figura dreptunghiulară, cu părul alb...".

4. Explică motivul pentru care Virgiliu Monda nu se simte confortabil la orele de limba latină.

Virgiliu Monda nu se simțea confortabil la orele de limba latină pentru că el era elevul preferat de profesor și astfel îl punea de fiecare dată să traducă textul din latină și din această cauză: "Era o situație care mai mult mă-npovora decât mă măgulea." ceea ce îl făcea să nu să se simtă confortabil.

5. Prezintă în 30 - 50 de cuvinte modul în care predă limba latină E. Lovinescu așa cum reiese din textul dat.

Modul de predare a limbii latine era: profesorul lua cartea și o deschidea la un text, după care punea un elev să citească un fragment și să-l traducă cu ajutorul lui și apoi acasă toți elevii trebuiau să învețe pe de rost traducerea împreună cu învățarea părții gramaticale din fragment.