Trăia cândva, în Franța, un băieţel pe care îl chema Louis Braille.
într-o zi, pe când se juca in atelierul de pielărie al tatălui său, s-a
accidentat la ochi. În ciuda efortului depus de medicii din vremea aceea,
copilul şi-a pierdut vederea. Lumea plină de culoare şi lumină a dispărut
și i-a luat locul întunericul nesfârșit. l-au mai rămas mirosurile, sunetele,
mângâierile, mișcarea. Louis era un copil jucăuș, vesel şi dornic să învețe.
Când a veni timpul, părinţii l-au trimis la o şcoală pentru nevăzători ca să studieze muzica.
Pe atunci, pentru ca nevăzătorii să învețe înălțimea sunetelor muzicale se foloseau un fel
de bolduri, unele mai înalte, altele mai scunde. Louis a dovedit talent la muzică și cânta la orgă
în diferite catedrale. Mai târziu, Louis a devenit profesor de muzică pentru copiii nevăzători.
Elevii lui erau talentaţi la muzică, dar aveau dificultăți mari la învățarea alfabetului.
Atunci, Louis s-a gândit să folosească sistemul punctelor în relief, așa cum erau folosite la
învăţarea sunetelor muzicale, acele cu gămălie. Astfel, el a inventat formidabilul alfabet braille,
pentru nevăzători, care îi poartă numele.
LUCREAZĂ!

1 a) Scrie adjective care indică însușiri fizice și însușiri sufletești ale copilului.

b) Realizează o scurtă descriere a copilului Luis Braille, ajutându-te
de întrebările:
Cine este? Cum este? Ce ştia să facă foarte bine?

c) Completează enunțul: Dacă m-aş întâlni cu Louis Braille, i-aş spune că .....​