După încheierea „Campaniei celei Lungi” prin tratatul de la Adrianopol, destul de avantajos pentru creştini, Iancu consideră că a venit momentul unei perioade de refacere a ţării şi, implicit, a armatei, însă o serie de evenimente schimbă situaţia: legatul papal Giuliano Cesarini revine cu ideea ridicării la luptă a popoarelor din Balcani împotriva cuceritorilor otomani, asigurând că Occidentul va sprijini direct, acţiunea, iar sultanul Murad al II-lea (1421 – 1444, 1446 – 1451) reia luptele cu duşmanul său, Ibrahim, bey-ul Karamaniei, drept pentru care s-a deplasat în Anatolia pentru restabilirea situaţiei.
