Tema principala a poeziei este trecerea ireversibila a timpului, unde ,eul liric constientizeaza rapiditatea trecerii timpului bucurandu-se astfel de fiecare moment al vietii sale incercand sa il traiasca cat mai mult cu putinta si nu se amageste facand promisiuni de iubire eterna pe care nu le poate tine.
Ca fiecare om si el a vazut prima oara lumina cand a patruns in aceasta lume, sentiment neobisnuit la inceput care avea sa ii aduca apoi pe parcursul vietii multe bucurii. Eul liric gaseste in aproape orice o farmitura de fericire,astfel el doreste a acest sentiment sa dureze la nesfarsit si tot ce il inconjuara sa ramana neschimbat.
Poetul se foloseste de marcile eului liric ('imi' , 'am zarit' 'm-am nascut' etc.) pentru a implementa in subconstientul cititorilor acest gand necontenit de trecere a timpului pe care il simte si el si pe care ar vrea cu toata fiinta lui sa il opreasca.
