Vorbeşte‑ncet, urmează înainte
Cu glasul tău, izvor de mângâiere,
Căci vorba ta‑i ca lamura de miere
Şi înţelesul ei e prea cuminte.

Să pot să te privesc încet – n‑aş cere
Nimica alta, scumpe înger sfinte,
Când ochii tăi îmi spun fără cuvinte
Ş‑arată milă, dragoste, durere.

Tu, idol scump şi dulcea mea lumină,
Rămâi în braţul meu întotdeauna
Căci numai ţie al meu suflet se închină.

Vorbeşte‑ncet, priveşte‑mă întruna...
De chipul tău viaţa mea e plină:
Pot fi minuni, ca tine nu‑i niciuna.
Prezentati ideile din fiecare strofa.