Răspuns:
Bună !
Explicație:
Urmând exemplul Mântuitorului, Sfinții Apostoli s-au arătat lucrători preacinstiți ai faptelor bune. Ei aveau conştiinţa clară, că „Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani VIII,28). Ei au fost oameni harismatici și virtuoși, caractere nobile și tari care au învins vitregiile vremii lor, făcând cunoscută învățătura Mântuitorului în tot cuprinsul Imperiului Roman și chiar dincolo de granițele lui. Mijlocul cel mai important de care s-au folosit ei în pastorație a fost forța cuvântului, acest mare dar pe care Dumnezeu l-a înzestrat pe om pentru a comunica și promova binele moral. „Vai mie dacă nu voi binevesti” (I Corinteni IX, 16), exclamă entuziasmat Sfântul Apostol Pavel, iar Sfântul Apostol Petru, conștient de efectul pe care îl are sămânța cuvântului aruncată în ogorul sufletului, îndeamnă pe ucenicii săi să fie destoinici în arta mânuirii cuvântului: „Fiți gata – spune el – să răspundeți totdeauna oricui va cere socoteală despre nădejdea voastră” (I Petru III, 15). Acest text poate servi ca temei pentru îndatorirea preotului de a se pregăti permanent, spre a se instrui și a iniția pe credincioșii săi în cunoașterea învățăturilor de credință. Asupra acestui aspect stăruie și Sfântul Apostol Pavel, când îndeamnă astfel pe fiii săi duhovnicești: „Vorba voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare.
☆Sper că te-am ajutat☆
