În descrierea unui voiaj în ţările române, germanul K. povesteşte legenda luceafărului. Aceasta e povestea, iar înţelesul alegoric ce i-am dat-o (sic) este că dacă geniul nu cunoaşte moarte şi nume[le] lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici, pe pământ, nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. (Mihai Eminescu)
… la munte, la Sinaia […] cea mai mare distracţie era să mergem la cofetăria Kalimtzachis, care făcea o îngheţată teribil de bună. (Zoe Cantacuzino, Amintiri din ziua a șaptea)