Răspuns:
Sunt născut și crescut pe aceste meleaguri reprezentate de câmpiile verzi pline de grâne, de munții semeți acoperiți de păduri dese și de dealurile bogate în rod. Râuri repezi cu apă cristalină scaldă aceste plaiuri și poartă pe valurile lor povestea acestor pământuri. Apoi povestea este șoptită Dunării, care duce mai departe taina acestui popor și o împărtășește Mării Negre, sora bună a acestei țări, numită România. Aceasta este țara mea, aici s-a format națiunea mea. Dar mai presus de orice asta este patria mea, România.
Patria mea înseamnă mai mult decât cadrul pitoresc și binecuvântat în care s-a născut poporul român, mai mult decât râul, ramul, codru și marea. Înseamnă locul în care au trăit și au creat părinții mei, dar și părinții bunicilor mei. Pe lângă dragostea pe care le-o port părinților mei, o dragoste specială le-o port și bunicilor mei români. Ca orice român care își iubește patria, am ca bunici nume ilustre ale acestor pământuri: Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Avram Iancu, Mihai Eminescu, Aurel Vlaicu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Constantin Brâncuși și mulți, mulți alții. Fără ei, cuvântul patrie ar fi gol de conținut. Fără sacrificiul lor pe altarul istoriei, al culturii și al științelor, România ar fi doar o etichetă agățată de un anumit contur pe harta lumii.
Frumusețea gândurilor despre patria mea România sunt doar vorbe dacă respectul și iubirea față de ea nu sunt dovedite. Iar dovada se aduce nu prin vorbe, ci prin fapte. Iar dacă este cazul prin sacrificiu, așa cum au făcut întemeietorii și strămoșii României. În viața de zi cu zi, iubirea față de țară se traduce printr-o muncă cinstită, prin îndeplinirea îndatoririlor cetățenești, prin respectul față de semeni, indiferent de naționalitate sau etnicitatea lor. Să iubești libertatea ta și a celorlalți, să lupți pentru dreptatea ta și a celorlalți reprezintă datoria oricărui om care-și iubește patria. Toate acestea sunt acțiuni prin care bunăstarea locuitorilor acestor ținuturi crește, aceștia devin mai bogați, iar patria progresează spre un viitor pozitiv.
Dar patrie nu înseamnă doar privirea îndreptată spre trecut și prezent. Patrie înseamnă și viitor, viitorul acestor locuri, precum și al locuitorilor acestor pământuri: copiii și nepoții noștri. Față de ei trebuie să nutrim aceleași sentimente ca și față de strămoșii noștri. Trebuie să ne asigurăm că le lăsăm o României curată, nepoluată, o țară echilibrată social și economic, precum și un mediu înconjurător propice unei vieți liniștite și sănătoase.
În opinia mea, un bun român care-și iubește patria, România, respectă și se îngrijește să pună în practică testamentul lăsat nouă de către marele nostru domnitor, Ștefan cel Mare: aceste pământuri n-au fost ale strămoșilor mei, n-au fost ale noastre, ci ale urmașilor urmașilor noștri în veacul vecilor.
