Răspuns:
Casa Copilăriei mele.
Imi aduc aminte când pășeam pe ulicioara la fel de prăfuită ca si poarta . Când deschideam ușa si bunica ma întâmpina cu prăjituri dulci, făcute cu iubire. Sau când aruncam rondele pe acoperiş pentru noroc. Mie dor de căsuța cea albastră cu acoperiş roșu si de cea mai primitoare gazda ,numită bunica.
