Răspuns:
Creşterea în grosime se face la toate formele de oase şi este asigurată prin funcţionarea periostului.
Creşterea osului în grosime se face prin activitatea zonei osteogene a periostului care produce neîncetat osteoblaste, ce se adaugă ţesutului osos mai vechi, osul îngroşându-se astfel. Printr-o experienţă destul de simplă ne putem convinge că periostul are acest rol. Dacă introducem sub periostul unui os tânăr un fir de argint, după un timp oarecare, sacrificând animalul, constatăm că firul de argint se găseşte departe de periost, fiind împins spre interior de ţesutul osos format de acesta. Funcţionarea periostul se face normal în perioada de creştere a organismului. În această perioadă este periost osteogen activ. După atingerea maturităţii, periostul încetează funcţia sa osteogenă, dar nu şi-o pierde, putând s-o recapete în condiţii speciale, cum ar fi producerea unei fracturi; în acest caz, periostul îşi reia funcţia osteogenă şi formează calusul, care sudează fragmentele osului fracturat.
Prin creşterea în grosime, oasele capătă o oarecare rezistenţă, care le permite să suporte greutatea ce se exercită asupra lor sau tracţiunea la care sunt supuse.
Acest fel de creştere, prin activitatea periostului, îl găsim la toate categoriile de oase.
