Leuls-a-mbracat odată Intr-o piele de magar, Så colinde fara toată Din hotar pånd-n hotar, Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători) Cu noroadele -i blajine de supuşi rumegători. Deci, trecând el intr-o seară la o margine de crâng Ca un biet măgar nåtång, Niște lupi, cum il văzură, se reped la el pe loc Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc. - Stați, mișeilor! Ajunge, - că vă rup în dinţi acuşi! (Strigă leul, apărându-și pielea cea adevărată.) Astfel vă purtați voi oare cu iubiții mei supuși?... Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată, Şi de frică se făcură mici, ca niște cățeluși. - O, măria-ta! Iertare! Zise cel mai diplomat, - Semănai așa de tare C-un măgar adevărat!... George Topîrceanu, Leul deghizat . VA ROG EXATRAGETI DIN TEXT UN PRONUME REFLEXIV
