Ana nu avusese niciodata prieteni. Era grasuta si purta ochelari. Colegii faceau glume pe seama ei si din ,,aragaz cu patru ochi'' sau ,,Fulga'' nu o scoteau. Era retrasa, abia daca scotea doua vorbe.
Nimeni nu stia ce-i in sufletul ei. In pauze isi privea colegii pe fereastra...alergau, se imbranceau, radeau. Si-ar fi dorit si ea o prietena, una macar. I-ar fi putut arata colectia de timbre, pestisorii aurii, si de ce nu pe catelusa ei Cora.
Intr-o zi totul s-a schimbat. In clasa ei a venit o colega noua. Maya, o chema si doamna a pus-o cu ea in banca. Maya era o fire mai baietoasa si nu se dadea in loc in a-i lua apararea in fata colegilor ei rautaciosi. Au devenit cele mai bune prietene.
Asa a invatat Ana ce inseamna prietenia.