Școala de altădată
după Romulus Dinu
LECTU
Familia mea s-a mutat la oraș când eu intram in
clasa a doua. Anul școlar începuse de o săptămână
când, într-o zi ploioasă, tata m-a luat de mână și m-a
dus la noua mea şcoală. Eram lustruit şi ferchezuit, de
parcă mă duceam la serbare, ca altădată.
Tata stabilise dinainte înscrierea mea în clasa a II-a.
Am intrat prin față, pe unde nu intră niciodată copiii,
deoarece tata voia să discute cu domnul director. Tata a
intrat în cancelarie, iar eu am aşteptat într-o sală mare,
care semăna cu un muzeu.
Pe niște grinzi erau agătate păsări împăiate: un uliu, un porumbel și o bufniță cu penele
înfoiate, de parcă atunci scăpase din gura vreunui motan sălbatic. Într-un colț, o barză stătea în
trei picioare: două ale ei, adevărate și unul mai la coadă, făcut dintr-o nuia, ca să nu cadă. Lângă
barză, erau cinci trestii înfipte într-o scândură pe care erau desenate nişte broaște verzi și câțiva
peşti. Într-un borcan cu spirt, pe o catedră veche, era un șarpe cu o parte din coadă lipsă. Pe un
suport de lemn se afla un vraf de suluri de hărţi și niște indicatoare de lemn lustruite. .
în timp ce observam toate acestea, mă pomenesc luat de braţ de domnul director și condus
într-o clasă în care am pătruns având, parcă, un nod în gât.
Domnul învățător m-a întrebat cum mă cheamă. Am răspuns: Dinu Romulus. Dumnealui m-a
dus în banca a treia, pe rândul dinspre uşă, unde era un loc liber. După ce mi-a spus: Stai aici şi fii
atent!, a plecat la catedră, unde a pus pe un copil să citească.
Am încercat să intru în vorbă cu băiatul din dreapta mea:
- Pe mine mă cheamă Dinu. Pe tine cum te cheamă?
- ledu, a răspuns el.
- Eu te întreb cum te cheamă, nu care îți este porecla.
- ledu, măi Dineață! Aşa mă cheamă.
Deodată, s-a auzit clopoţelul izbăvitor. ledu m-a smucit:
- Hai afară!
- Cum afară? Nu vezi că plouă?
- Ce dacă plouă? Stăm sub streaşină. Jucăm Ulii și porumbeii şi, dacă fugim, nu ne udă.
Toți făceau așa. Am făcut şi eu ca ei. La început, eu și ledu am fost ulii, pe urmă, când i-am prins
pe toți, ne-am făcut noi porumbei. Ne-a stricat cheful clopoţelul. Când am dat să intru în școală,
m-a oprit un bărbat voinic, cu mustăţi:
- Te-ai spălat pe picioare?
Auzi, la şcoală să mă spăl pe picioare? întâi n-am înțeles, dar cât ai clipi, m-am pomenit lângă
cişmea. Acolo erau mai mulți copii care se spălau pe ghete. Ei ştiau, dar nu mi-au spus nimic.
Acum râdeau de mine. Bineînțeles că m-am spălat şi eu, cu toate că-mi venea mai mult să fug
acasă. Şi încă așa de bine m-am spălat, că de înghesuială și grabă mi-a curs apă în ghete, până
a dat pe dinafară. Parcă trecusem prin Argeş încălțat. Dar aceasta era regula. Am intrat în clasă
lăsând urme pe podele până la bancă.
Manual pentru clasa a IV-a -semestrul al II-leaAnalizează toate verbele trei adjective și trei substantive din text partea a treia ​


Răspuns :

Răspuns:

Substantive:

braț: substantiv comun, nr singular, gen neutru

porumbei:substantiv comun, nr plural, gen masculin

banca: substantiv comun, nr singular, gen feminin

● Verbe ● :

ne-a stricat-verb, persoana a III-a, nr singular, timpul trecut

fugim-verb, pers I , nr plural, timpul prezent

mi-a spus: verb, pers a III-a , nr singular, timpul trecut

adjective:

(pasari) impaiate:se acorda cu subs. pasari, nr. plural, gen feminin

(catedra) veche:se acorda cu subs. Catedră, nr singular, gen feminin

(motan) salbatic:se acorda cu subs. motan, nr singular, gen masculin