Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă care, asemenea prepoziției, nu îndeplinește nicio funcție sintactică în mod independent. Rolul conjuncției este acela de a face legătura între părți de propoziție aflate în relații de coordonare sau subordonare (după caz). Această legătură se realizează fie între două părți de propoziție de același fel, fie între două propoziții.
