Ziua îndelung așteptată de toată
lumea a sosit. Toţi vorbesc aprins
despre zborul cu balonul construit de
prichinduţii priceputi.
Mai întâi, Știetot puse să se aprindă
un foc mare în mijlocul curții și cei de
față îi văzură pe Şurubel și pe Piuliță
scoțând din atelier și punând pe foc un
cazan mare de aramă, pregătit din timp
pentru încălzitul aerului.
Cazanul era prevăzut cu un capac
foarte bine închis şi care avea în mijloc
un orificiu. Într-o parte, mai avea fixat
și un dispozitiv de pompat aerul. Odată
pompat în cazan, aerul se încălzea treptat
și ieșea fierbinte prin orificiul din capac.
În scurt timp aerul din cazan s-a
încălzit suficient. Așa stând lucrurile, Ştietot hotărî că era timpul să umple balonul
cu aer cald. Dar pentru aceasta, trebuia mai întâi să-I dea afară pe cel rece din balon.
Știetot se apropie de balon și desfăcu sfoara care lega strâns capătul tubului de
cauciuc. Aerul rece țâșni afară, șuierând cu zgomot.
Apoi, puse mai mulți prichinduți să pompeze aer în cazan.
Pe măsură ce aerul rece era pompat în cazan, aerul încălzit trecea prin tub direct
în balon.
încet-încet, balonul de sub plasă se umflă și crescu până când, în cele din urmă,
ieși din coș.
Nimeni nu creadea că balonul acesta va zbura vreodată.
El însă creștea din ce în ce mai mare și se revărsa peste marginile coșului ca un
pepene uriaş pe o farfurioară.
În sfârşit, în văzul tuturor, balonul începu să se înalțe lin şi să întindă plasa de care
era agățat coșul. Un strigăt de mirare izbucni din piepturile tuturor. Fiecare vedea
acum că balonul se ridică singur și nimeni nu-l trage în sus cu vreo funie.
- Uraa! răsună un strigăt din toate părțile. Uraa! Bravo, Știetot!​
Vă rog am nevoie urgent
Dau 20 de puncte și coroana​