Răspuns:
Este o zi frumoasă de sfârşit de iarnă. Printre norii pufoşi, se zăresc razele timide şi călduţe ale soarelui.
Sub un pom, Bobiţă, câinele nostru, dormea neîntors. Eu împreună cu Mihai ne uitam şi râdeam pe seama lui, era aşa de drăguţ. După un timp îndelungat, ni s-a făcut foame aşa că am mers acasă pentru o gustare. Eu am luat o clătită, iar Mihai o plăcintă cu brânză. A fost delicios! După savurarea mesei,am hotărât să mergem pe Braia, o întindere nesfârşită de dealuri acoperite de zăpada albă. Am mers şi am mers şi am mers, până când au început să ne doară picioarele atât de rău încât nici nu le mai simţeam.
Obosiţi şi foarte somnoroşi, ne-am întors acasă unde am fost întâmpinaţi cu o ciocolată caldă de către mama.
SUCCES!
