-Bună vremea, flăcăi, zisei eu, intrând în stână urmat de tovarășul meu. -Bun venit la oameni buni, ne răspunse un baci bătrân, mai murdar decât un derviș și înfășurat într-un chimir lat de-o palmă domnească. -Fii pe pace, moșule, de buni suntem ca pâinea cea bună, dar necăjiți suntem [...]. Uite-[...] venim azi din Pipirig, de la părintele Ionică; [...]. Noi suntem de la Piatra; eu sunt dascăl și dumnealui este recrut. (C. Hogaș, Pe drumuri de munte)
