„Blanșa-i a copiilor. [...] Blanşa-i mai bătrână Blanșa-i albă din vârful cozii până-n vârful urechi- decât copiii. Între cei cu patru picioare, e străbunică, lor. Un alb cam sur, de drob de sare. Numai năsucul și poate și mai și. Dacă ar avea numai două picioa- ei e negru ca măslinele marinate. Are bot ascuțit re, ar purta papuci și ochelari și ar sta toată ziulica de vulpe devenită etolă 3 la gâtul cucoanelor, și în fotoliu, la gura sobei sau la fereastră, împletind niciodată nu leapădă cojocelul de păr de capră. [...] sau citind Viețile sfinților, și toată lumea ar veni la Blanşa e mică de tot, dar merge ca vitele care au ea, spunându-i: «săru' mâna». tålăngi la gât și se duc agale la păscut cu coarnele Dar fiindcă are patru picioare, îi Blanșa. Copiii pe cap. Ea nu latră cu una, cu două. Cum scârţâie au încercat să vadă odată cum i-ar sta ca bunică, și poarta, deschide ochii, ciulește urechile, vede, au legat-o cu tulpan>, punându-i ochelarii mamei. miroase, mutându-și nările, strâmbă capul, se Nu s-a supărat Blanșa. S-a supărat mama. [...] gândește, și dacă i se zburlesc mustețile, latră, iar Blanșa se bucură numai cu coada că are copii în ogra- dacă nu trebuie să latre, își turtește capul pe labe și dă. Când trec prin fața cuștei ei, o strigă «Blanșa», clipeşte până când adoarme la loc." și coada Blanșei mătură la dreapta și la stânga. Ionel Teodoreanu, Blansa, Gheorghe și Anic 1 Viețile sfinților - carte religioasă în care sunt descrise originea, (fragment din volumul Ulița copilărie activitatea și minunile tuturor sfinților. 2 tulpan (s.n.) – 1. pânză cu țesătura subțire, 2. basma în trei colţuri 3 etolă (s.f.) - în text, fâşie lată de blană, purtată de femei în ju folosită de femeile de la ţară pentru a-și acoperi capul. gâtului sau al umerilor.
